Apariție editorială inedită: „SCRUM”

Complementar proiectului dedicat filmului „SCRUM”, a cunoscut lumina tiparului, la Editura Egumenița, cartea cu același titlu, ce poate fi achiziționată și de pe site-ul editurii: https://www.egumenita.ro/produse/detalii/4967-scrum. Fiind o carte despre copiii abandonați ai României, „SCRUM” reprezintă un proiect inedit care poate schimba vieți. Lucrarea este semnată de Sergiu Ciocârlan, autor renumit ale cărui cărți se află printre darurile pe care Dumnezeu le așază în fața noastră. Inovația absolută este că pre-producția unui film a dus la crearea unei cărți, și nu invers, iar această carte va fi o trambulină spre producerea filmului „SCRUM”. Proiectul înregistrează astfel un prim rezultat notabil. Se poate „trezi România”, prin această carte misionară şi prin realizarea unui film la magnitudinea la care cartea deja obligă. Sergiu Ciocârlan a dedicat cartea copiilor din România care au fost abandonaţi prin orfelinate, canale, pe străzi, prin gunoaie, declarând: „Am scris o carte pe care acum o trimit să facă misiune în întreaga lume. Nu-i va fi uşor, fiindcă lumea este marcată de abandon şi se află într-o criză profundă. Dar cartea are forţa să exprime trăirile celor abandonaţi. Va fi o surpriză să ne regăsim cu toţi în ea, mai puţin sau mai mult. Noi suntem cei abandonaţi şi tot noi suntem cei ce abandonăm. În fond, miza cărţii este să ne cunoaştem pe noi înşine, fără măştile cotidiene”. La rândul său, regizorul Andrei Negoiță a declarat că volumul scris de Sergiu Ciocârlan este o poveste de Hollywood. „Astfel de poveşti sunt peste tot în România. Numai că nu sunt descoperite, nu sunt văzute de nimeni, fiindcă trăim în ele, ne amestecăm vrând-nevrând cu scenariul lor, care e scenariul vieţii noastre abătute, agonizante, cenuşii. E, în primul rând, povestea supravieţuirii noastre ca popor, lucru pe care l-am învăţat de la Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, care pe mine m-a scos de sub procedurile de deportare”. Apreciem în mod deosebit implicarea regizorului Andrei Negoiță, care vine cu un suflu nou în cinematografia modernă, având în plan filmul „SCRUM”, un proiect ambiţios, un film inspirat din fapte reale, un film pentru oameni, care nu poate fi făcut decât de către oameni, prin contribuţii individuale şi colective. „SCRUM” nu este un film şi atât. Este un lungmetraj despre oameni care au schimbat vieţi şi – foarte important – un film care va schimba vieţi. Un film despre modele, despre lupta până la capăt. „SCRUM” este şi un omagiu adus Părintelui Nicolae Tănase, mentorului său, Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa şi, nu în ultimul rând, spiritului de învingător din fiecare român. Regizorul Andrei Negoiță a precizat: „Am pornit la drumul «SCRUM» cu o mică echipă de visători. Unul dintre marile noastre vise este ca «SCRUM» să fie primul film realizat de către minimum 10.000 de cinefili/filantropi. Un film social, despre o realitate tulburătoare, necunoscută sau ignorată, din România. Orice sumă pe care o donezi îţi asigură statut de producător al filmului «SCRUM» şi de înger păzitor al oamenilor care îşi duc zilele, uitaţi de lume, în două localităţi din Prahova. Credem că putem schimba viaţa lor în bine, şi că filmul este un mediu ideal pentru a le spune povestea. Însă pentru ca asta să se întâmple, trebuie să avem toate resursele necesare unei producţii la cel mai înalt nivel”. Cei interesați, pot face donații și citi informații pe: https://www.scrumfilmul. În final, cartea „SCRUM”, scrisă remarcabil de Sergiu Ciocârlan, reprezintă pentru toţi acea confruntare cu sine atât de necesară în vremuri de tulburare, când conştiinţa ajunge la acel proces ultim, sincer, hotărâtor. Cartea oferă suficiente motive de reevaluare a propriilor proiecte, a priorităţilor şi a axiologiei unei societăţi debusolate. Va fi prăbuşire sau resurecţie? Lectura cărţii dă un răspuns consistent de care trebuie să ţinem cont: „În societatea noastră, convenţia a ajuns să conteze mai mult decât o viaţă de om, fiindcă o viaţă de om implică atâtea responsabilităţi, pe când convenţia are înscris în ţesutul ei intim acel fatidic: «Nu ţi-am promis nimic».